Conceptualizarea și măsurarea accesibilității spațiale la serviciile de interes general

Abstract

Măsurarea accesibilității spațiale a devenit o parte integrantă a studiilor de fundamentare a strategiilor de investiții, în special în domenii precum extinderea serviciilor publice, implantarea de noi infrastructuri majore de transport, dezenclavarea zonelor marginalizate. Deși această necesitate se manifestă la toate scările de analiză, este surprinzător faptul că, în peisajul lucrărilor științifice din România, evaluările sintetice și critice ale conceptelor și metodelor utilizate (sau utilizabile în perspectivă) sunt relativ neactualizate și insuficient racordate la ultimele practici internaționale. Lucrarea de față propune, pe de o parte, o sinteză critică a metodelor utilizate în literatura internațională, de la cele mai vechi până la cele dezvoltate în ultimii 5 ani, iar pe de altă parte o analiză comparativă a acestora. Au fost identificate șapte categorii de metode (pentru spații izotrope, bazate pe performanța infrastructurii/serviciilor de transport, cumulative, utilitare, comportamentale, gravitaționale, compozite pe bază de arii variabile de captare), avantajele/ dezavantajele fiecărei categorii de metode și contextul în care se recomandă utilizarea lor. Lucrarea de față identifică, de asemenea, principalele provocări în construirea de indicatori care să evalueze accesibilitatea spațială a populației la serviciile de interes general: pertinența științifică, aplicabilitatea/ posibilitatea operaționalizării acestora în folosul societății și comunicabilitatea/ușurința de interpretare a rezultatelor de către factorii decizionali.